Diferenta dintre MARKETING,TELE-MARKETING,ADVERTISING…

1. Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii spui:
“Sunt foarte buna la pat”. Asta e MARKETING.

2. Vezi un tip superb la o petrecere. Una din prietenele tale se duce la el si,
aratand spre tine, ii spune: “Este foarte buna la pat”. Asta e ADVERTISING.

3. Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii ceri numarul de telefon.
A doua zi il suni si ii spui: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e TELEMARKETING.

4. Vezi un tip superb la o petrecere. Te ridici si iti aranjezi rochia.
Te indrepti spre el si ii torni o bautura. Spui: “Imi dai voie?”
si te apleci usor sa-I indrepti cravata, lipindu-ti pieptul de bratul sau.
Apoi il privesti dulce si spui: “Apropo, sunt foarte buna la pat”. Asta e PUBLIC RELATIONS.

5. Vezi un tip superb la o petrecere. Se ridica, vine la tine si iti spune:
“Am auzit ca esti foarte buna la pat”. Asta e BRAND RECOGNITION.

6. Vezi un tip superb la o petrecere. Il convingi sa mearga acasa cu
una dintre cele mai bune prietene ale tale. Asta e SALES REPRESENTATIVE.

7. Tipa nu se descurca singura, si te suna sa mergi si tu la el acasa.
Asta este TECHNICAL SUPPORT.

8. Te indrepti spre o petrecere unde stii ca vor fi niste tipi superbi.
Totusi, gandul ca in casele pe langa care treci sunt o multime de alti
tipi superbi pe care ai vrea sa-i cunosti te innebuneste, asa ca te urci
pe cel mai apropiat acoperis si strigi: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e SPAM.

Idee!

Aproape ca uitasem de gagiu’ asta.
Deci, gasca vesela, trebe neaparat sa facem si noi asa ceva. Fac eu rost de autocar, voi doar sa aveti costume.
Acu’ ne mai trebuie un magazin de deflorat :>.

It’s a fucking party !!!!!!!!!!

Pur

Pe modul “lucruri de facut azi : 1. Trezirea 2. Supravietuieste 3. Meri inapoi in pat” sa incercam sa punem putin imaginatia in functiune, fiindca deja simt ca incep sa i se impaienjeneasca rotitele si sa se caleze motorul. E vorba de lucruri ce ma distreaza momentan si nu-ti solicita prea mult gandirea, cat miscarea fizica. Sigur, in orice miscare fizica poti implica si gandirea, dar what the fuck is the use daca o duci bine si asa. Lenea, mama tuturor ranitilor. Asa ca dezbraca-te, vreau sa iti vorbesc.

Bolind, pe patul de moarte, cu fruntea asudata dadu ultimele sfaturi fiului sau; era obosit, prea obosit chiar si sa vorbeasca, dar simtea ca vorbele sale erau cel mai important adevar acum, caci tot ce faci in viata asta se rezuma la cateva cuvinte cheie ce speri sa fie retinute de cel caruia i le impartasesti. (n.b. daca-ti amintesti ce gandeai aseara sa scrii candva, ca acum vaz’ ca ma pandeste lapsusu’ mai ceva ca un pedofil gradinitele).
Era ultimul pur, caci nu mai existau altii de o intreaga generatie, iar asta ii manca inima pe dinauntru, gandul de a nu sti ce va urma parca il tinea din eliberarea mortii. De fiecare data cand il vizita se zbatea si urla “NU!” stiind totusi in sinea lui ca e doar un nu temporar si nu mai poate fi indelungit pentru mult timp. In vremea lui nu existau grijile de acum si nici diviziunile de acum, aveau alte griji, poate nu asa mari. Cel putin aveau siguranta ca isi vor putea creste copiii. Sau asa credeau, asa le-a fost insuflat, indoctrinat si li se parea natural. Cine ar fi crezut ca vor fi separati, rupti unul de celalalt prin propriile lor dorinte materializate in forma fizica, devenind astfel dezgustatori unii pentru ceilalti?
Prea mult timp. Prea mult timp a trecut de atunci, iar acum timpul se pare ca este singurul lucru de care are nevoie si nu-l poate avea. In van incercarile de reconciliere. In van umilinta singurului pur de a aduce linistea. Lumea era clar divizata in ei si ei. Ca matasea si metalul se asemanau. De acolo si numele. Dorise altceva progeniturilor sale. Dar stiindu-si propriile puteri si dorinte, din ce in ce mai tare il ingreuna gandul. Cu asemenea conducatori, nu va exista niciodata linistea ce potolea inainte orice suflet intinat. Si-ar fi dorit atunci sa nu se fi nascut deloc. Sa nu fi avut acei parinti, ci oricare altii de natura mai slaba. Sa nu fi trecut prin experientele ce l-au facut asa cum este acum, fiindca trasaturile sale cele mai metalice erau intr-unul, iar cele matasoase in celalalt si ar fi dorit in momente de acest gen sa-si fi bagat un cutit drept in piept acum mult timp in urma. Consolarea inutila ii veni atunci in minte…daca nu erau ei, ar fi fost altii. Inutil, nu-i indeajuns, gandul asta e la fel de irosit ca si gandul la gand.
Nu e timp, am pierdut atata timp pe inutilitati materiale si prostii de rutina, refuzat atatia oameni buni, iertat atatia oameni rai, facut bine si rau, cu scopul de a…de a ce? Orice ai face nu-ti poti cumpara timpul si am atatea de spus, atatea de spus…atatea de facut, atatia de iertat, atatea regrete, dar sa ma odihnesc acum, trebuie sa ma odihnesc. E si maine o zi in care pot muri.