Intamplare din Cracilesti

Iulie 22, 2009

Trecand dealurile ingalbenite dinspre tinutul Moldovei catre Muntenia, la granita dintre aceste doua taramuri mirifice, ascuns intre doua vai se afla un satuc uitat de civilizatie, cu oameni vanjosi, arsi de soare de la muncile agricole, gospodari si binevoitori. „Bine ati venit in Cracilesti” scrie pe panoul de pe vremea comunista la intrarea in sat, alaturi de care se afla pictata o vaca ce de atatea milenii a adus paine la gura satenilor.
Cracilestiul nu este un sat mare. Are undeva in jur de 60 de familii si umbla vorba ca sunt rude toti intre ei, pornind de la mai marii in sat, primarul, politistul, invatatorul si preotul pana la baba Aglaia, cu al sau mare statut de moasa. Drumul prafuit ce imparte satul in doua este acolo de cand oricine isi poate aminti. Chiar si baba Aglaia il stie ca fiind acolo, deci are cu siguranta mai mult de 300 de ani, conform spuselor satenilor adunati la crasma din sat. Unii ii poarta pica, nu stiu de ce, dar i-am auzit soptind „Al dracu’ chelea pe ea de cotoroanta, cati copchii tre’ sa mai sperie cand ies din pantece?”, dar majoritatea cracilestenilor au un respect profund pentru dansa.
Pana recent, satucul era unul linistit, in care toata lumea isi vedea de treaba ei, nu existau conflicte majore si toata lumea era unita. Pana au venit niste bani de la UE si primarul a auzit el odata ca la oras exista niste becuri care se transforma si prin transformarea asta a lor dirijeaza cumva valul de monstri bazati pe combustibili fosili ce se perinda pe acolo. Si cum, in gandirea sa modesta, de om simplu, de la tara, nu a stiut ce altceva sa faca cu banii, intr-o zi frumoasa de miercuri toti cracilestenii s-au trezit neanuntati cu un semafor in singura intersectie din catunul lor, stiti voi, coltul dintre Barabula si baba Aglaia. Ei, draci, pierzanie mare. S-au adunat toti in fata minunii, la chemarea primarului care sa le explice regulile de folosire a iluminatului dirijabil.
– Dar cum se transforma dom’ primar din ros’ in verde?
– Dom’ primar, dar de ce avem noi nevoie de spermaforul asta?
– Cine controleaza luminile? Ca nu incape un om in el ca sa le schimbe.
– Cat curent consuma, ca noi platim curentul la comun.
– Dom’ primar, pot sa-mi prajesc ouale pe rosu si sa dau calul la pascut pe verde?
Sastisit de atatea intrebari, primarul explica scurt folosinta noutatii si da liber la sateni. Si de aici s-au impartit, normal, in doua bisericute. Bisericuta din care facea parte primarul, invatatorul, politistul si jumatate din sateni si bisericuta din care facea parte preotul, baba Aglaia si restul satenilor. Acestia din urma nu intelegeau ce este acest obiect, spermaforul, prin urmare daca nu-l inteleg inseamna ca este lucrarea diavolului. Unii sateni chiar au facut de paza cateva nopti cu furcile si topoarele, sa nu cumva sa iasa dracii din el. Si asa au inceput certurile in satucul nostru. Discutii peste discutii, la crasma, in biserica, acasa, pe drum, in fata spermaforului, peste tot lumea se certa. Baba Aglaia, un mic orator din nastere sustinea congrese zilnice, preotul la fiecare slujba amintea de necuratenia ce le-a invadat satul. Invatatorul educa copiii sa adopte tehnologia, chiar daca nici el nu intelegea cine e inauntrul spermaforului de-si schimba culorile. Primarul discursuri, politistul amenzi. Necredinciosilor.
Toate astea au continuat pana intr-o zi, cand badia Gheorghe s-a suparat de atata cearta si a vrut sa faca o fapta buna. S-a dus frumusel, i-a ars niscaiva topoare si s-a prabusit. In cadere, badia a fost curentat de firele de alimentare si s-a dus intr-un loc mai bun. Aglaia a sarit in prima secunda sa riposteze tuturor ca ea a avut dreptate, cu preotul si trebuie sa ne lepadam de Satana. Spiritele s-au incins si astfel toata lumea s-a luat la bataie. Barbati, femei, copii, surzi, muti, prosti, destepti, toti s-au omorat intre ei, pana cand baba Aglaia a infipt ultima cutitul in primar, ramanand singurul supravietuitor.
Aceasta a fost povestea unui satuc uitat de lume. Chiar daca istoria nu il prezinta nicaieri, povestea lui ramane in analele unora, datorita acestui blog si implicit mie. Cat despre Aglaia, unii spun ca e acum mare figura importanta prin capitala, iar altii spun doar ca s-a refugiat in munti. Acesta a ramas si va ramane misterul povestirii de astazi.

3 Răspunsuri to “Intamplare din Cracilesti”

  1. Myriam Says:

    Spermafor?!O…nu ai auzit-o pe buni venind fuguta de la stirile de la cinci toata plamani zicand ca s-o aruncat una cu paraplanta si-o murit=))Acuma na…inteligenta mai si doare mai ales cand faci parte dintr-o comunitate in care nu se stie cu ce se mananca sau daca zboara=))Du-te la o baba in varful dealului si spune-i de laptopuri sau de wireless ca se uita la tine ca traznita:))

  2. daddyop Says:

    wa…… jos spermaforu`, ce ii trebea paraplanta ? aaa ? auzi maica, adu coasaaa… ia uite colea… noooo … ca asta e lucrarea diavolului … am fugit cu coasa dupa satanaaaa…. chieiii din fata mea… tuti castanii, stejarii, fagii si ce copaci or mai fi existand… si toate neamurile lor adormite si neadormite…

  3. kOoDoO Says:

    =))) handicapatule :)))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: