Marti, 13

Octombrie 13, 2009

Marti, treispe. Conform unora ziua de marti e ziua mea norocoasa. Nu prea am agreat-o eu din start, dar nici nu i-am purtat pica. Conform altora, numarul 13 imi poarta noroc. Asta o mai cred si eu din cand in cand, mai ales atunci cand chiar as avea nevoie. Dar azi…azi n-a fost de bun augur nici faptul ca-i marti, nici faptul ca-i 13. Of’cors, aia de se lauda ca stiu totul despre mine ar spune nu, ca e dublu noroc deci se anuleaza, ceva gen doua negative inmultite dau pozitiv. Pai, pana mea, doua pozitive inmultite tot pozitiv dau. Unde capsatoru’ meu s-a dus pozitivul azi, ca pana in momentul de fata numai de dezamagiri si lovituri am dat. Ziua de azi se prefigureaza ca una din cele mai proaste. Am o presimtire nefasta cum ca e de abia inceputul.

„Life sucks and then you die”, scria pe stickerul masinii din fata. Pacat ca cel ce era la volan habar n-are sa interpreteze lucrul asta si danseaza la volan, in timp ce ne taie calea. Presupun ca vroia doar sa ne scape de griji intr-un gest de altruism pur.
Ajung la serviciu si ma cheama unul din patroni la el in birou. In sinea mea speram ca mai facuse rost de un contract ceva, sa mai avem si noi nitel treaba ca s-au saturat oamenii astia de taiat lemne, facut panouri electorale si strans buruieni. Imi intinde niste acte. Imi zice ca trebuie sa merg la fiecare din oamenii mei in parte si sa-i pun sa semneze. Nu are de ales. Si nici eu. Injur, mintal si incerc sa ma gandesc la ce sa spun astora. Ce Dumnezeu le poti spune…oameni cu familie, copii…datorii, greutati si probleme…cum sa le spui? M-am codit vreo juma de ora si am hotarat ca sa aleg solutia directa, desi in mine se strangea inima mai ceva ca o masina casata la Remat. Cu capul in pamant i-am pus sa semneze toti, pe rand, decizia de a intra in somaj…nu le-am putut raspunde la nici o intrebare, asa cum nu stiau nici ei care e raspunsul, asa nu stiam nici eu. Ce sa le mai pot spune? Ca imi pare rau? Nu i-ar fi ajutat la nimic. Nu le-ar fi pus mancarea pe masa. Ca o sa fac tot posibilul sa-i ajut? Nu le-ar fi platit datoriile pe la banci. Ca poate se vor indrepta lucrurile? Nu i-ar fi trecut de iarna. Ce le pot spune? Le pot spune lucrurile pe care le stiu deja. Nu sunt bani, avem de incasat miliarde, statul nu plateste, boii se cearta acolo sus pentru a-si putea continua sustele lor prin care pierdem noi, furatul inca e la mama lui, depindem de ei vrem nu vrem. I-a durut fix in coltu’ pulii de urmarile caderii Guvernului. Intamplarea face ca in saptamana asta sa fi stat de vorba cu niste personaje mai inalte, ba de pe la conducerea Consiliului, ba mari directori de firme de prin Bucuresti. Ar fi de munca in tara asta cel putin 10 ani la foc continuu daca s-ar vrea. Asa, ei se cearta si noi stam in somaj pana isi clarifica ei orgoliile proprii. Ai impresia ca ai probleme majore in viata si le faci publice, sa vada toti cat de chinuit esti tu, ca om, ca nu-ti accepta lumea filozofelile anoste, ca nu-ti aproba nimeni intristarea si nu iti observa propria mandrie in a te declara inteligent? Astea-s problemele tale? Pune-te in locul oamenilor care astazi tocmai au intrat in somaj, cu 2 copii scolari acasa si nevasta la fel de somera. Cu ce e vinovat? Cu faptul ca a muncit ca un prost toata viata si nu e respectat, cel putin material ca sa nu spun si in modul de viata, acum ce sa faca? Sa-si lege latul de gat? Cu speranta ca ce? Life sucks and then you die? Te rog.

Nu am facut blogul asta pentru a-mi demonstra inteligenta sau sa ma laud. Si nici nu-mi descarc frustrarile aici pentru a fi compatimit. E facut cel mult cu scopul de a reusi sa scoata un zambet de pe fata cuiva, in timp ce asculta o muzica buna si uneori, pentru a indemna la putina meditatie. Si nu in ultimul rand, pentru mine. Nu am tendinte spre jurnalism, ca sa declar ca fac asta cu scopul de a-mi perfectiona modul de a scrie. Uneori imi place sa scriu, o fac demult si pana acum ceva timp nu consideram ca necesita publicarea in vazul tuturor. Pot spune ca a inceput tot ca un experiment, dar in timp a evoluat spre ceva mai mult. Cand o sa simt ca nu mai are spre ce evolua (si incep deja sa simt asta) se va opri. Si hai sa spunem lucrurilor pe nume, nu-i pasa nimanui cu adevarat. Si nu vorbesc doar de blogul meu. E o realitate pe care e bine sa o accepti orice fel de blog ai avea. E doar o amagire ca sa te poti consola ca ii pasa cuiva de tine.

Later Edit : Precum spuneam. S-a aprobat motiunea de cenzura, a picat Guvernul. Preconizez o crestere enorma a cursului euro-ron. Asa ca mi-am platit rata azi, cu 2 zile inainte. Chiar si asa, am platit mai mult cu vreo 15 ron. Am facut o ora si 20 de minute drumul banca-acasa cu masina. Distanta? 2 km. Mai asteptam, poate se mai intampla chestii.

5 Răspunsuri to “Marti, 13”

  1. Anca Says:

    si asta e doar inceputul …

  2. Hubba Bubba Says:

    La min’ n-a fo’ cu ghinion, decat daca sa fii plouat si batut de vant si sa te feresti de castane sa nu te loveasca in moalele capului inseamna ghinion, si…sunt atat de detasata de politica…ma doare fix undeva ca a cazut guvernul desi sunt sigura ca asta va avea repercusiuni chiar si pentru mine dar mnoh…io mi’s mai ignoranta de fel…cat despre someri…vezi tu, ne pare rau, ii compatimim, ne dorim sa n-ajungem si noi ca ei…ca prea multe nu putem face.

  3. DianaEmma Says:

    Nici n-am realizat ca a fost marti 13.😀

    Just an ordinary day…

  4. kOoDoO Says:

    @Anca – sfarsitului….
    @Gumitsa – putem face. de-am avea siguranta ca s-ar schimba ceva dupa, poate am si face-o.
    @Diana – Lucky you. Eu mi-am dat seama ca-i marti 13 pe undeva pe la ora 11-12, dupa ce in prealabil patisem ce am scris mai sus. Cautam justificare!🙂


  5. Mno, eu stiu si tu stii ce inseamna de fapt sa fii somer. Stateam cu colegii mei de clasa, de la cursurile AJOFM de recalificare, le-am ascultat problemele si i-am multumit Celui de Sus ca nu-s si eu in situatia lor. Unii din ei lucreaza la negru cate 5-6 ore in conditii de cacat, pentru 200-3– lei/luna sa aiba ce pune copiilor pe masa, ca sa nu mai spun de acoperirea ratelor. Incepe, incet, incet sa-mi incolteasca in emisfera cerebrala o idee de asasinare a parlamentarilor. De fffff mult timp am copt la CRIMA PERFECTA…..welcome back cu posturile….


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: