Pur

Pe modul „lucruri de facut azi : 1. Trezirea 2. Supravietuieste 3. Meri inapoi in pat” sa incercam sa punem putin imaginatia in functiune, fiindca deja simt ca incep sa i se impaienjeneasca rotitele si sa se caleze motorul. E vorba de lucruri ce ma distreaza momentan si nu-ti solicita prea mult gandirea, cat miscarea fizica. Sigur, in orice miscare fizica poti implica si gandirea, dar what the fuck is the use daca o duci bine si asa. Lenea, mama tuturor ranitilor. Asa ca dezbraca-te, vreau sa iti vorbesc.

Bolind, pe patul de moarte, cu fruntea asudata dadu ultimele sfaturi fiului sau; era obosit, prea obosit chiar si sa vorbeasca, dar simtea ca vorbele sale erau cel mai important adevar acum, caci tot ce faci in viata asta se rezuma la cateva cuvinte cheie ce speri sa fie retinute de cel caruia i le impartasesti. (n.b. daca-ti amintesti ce gandeai aseara sa scrii candva, ca acum vaz’ ca ma pandeste lapsusu’ mai ceva ca un pedofil gradinitele).
Era ultimul pur, caci nu mai existau altii de o intreaga generatie, iar asta ii manca inima pe dinauntru, gandul de a nu sti ce va urma parca il tinea din eliberarea mortii. De fiecare data cand il vizita se zbatea si urla „NU!” stiind totusi in sinea lui ca e doar un nu temporar si nu mai poate fi indelungit pentru mult timp. In vremea lui nu existau grijile de acum si nici diviziunile de acum, aveau alte griji, poate nu asa mari. Cel putin aveau siguranta ca isi vor putea creste copiii. Sau asa credeau, asa le-a fost insuflat, indoctrinat si li se parea natural. Cine ar fi crezut ca vor fi separati, rupti unul de celalalt prin propriile lor dorinte materializate in forma fizica, devenind astfel dezgustatori unii pentru ceilalti?
Prea mult timp. Prea mult timp a trecut de atunci, iar acum timpul se pare ca este singurul lucru de care are nevoie si nu-l poate avea. In van incercarile de reconciliere. In van umilinta singurului pur de a aduce linistea. Lumea era clar divizata in ei si ei. Ca matasea si metalul se asemanau. De acolo si numele. Dorise altceva progeniturilor sale. Dar stiindu-si propriile puteri si dorinte, din ce in ce mai tare il ingreuna gandul. Cu asemenea conducatori, nu va exista niciodata linistea ce potolea inainte orice suflet intinat. Si-ar fi dorit atunci sa nu se fi nascut deloc. Sa nu fi avut acei parinti, ci oricare altii de natura mai slaba. Sa nu fi trecut prin experientele ce l-au facut asa cum este acum, fiindca trasaturile sale cele mai metalice erau intr-unul, iar cele matasoase in celalalt si ar fi dorit in momente de acest gen sa-si fi bagat un cutit drept in piept acum mult timp in urma. Consolarea inutila ii veni atunci in minte…daca nu erau ei, ar fi fost altii. Inutil, nu-i indeajuns, gandul asta e la fel de irosit ca si gandul la gand.
Nu e timp, am pierdut atata timp pe inutilitati materiale si prostii de rutina, refuzat atatia oameni buni, iertat atatia oameni rai, facut bine si rau, cu scopul de a…de a ce? Orice ai face nu-ti poti cumpara timpul si am atatea de spus, atatea de spus…atatea de facut, atatia de iertat, atatea regrete, dar sa ma odihnesc acum, trebuie sa ma odihnesc. E si maine o zi in care pot muri.

De ce am rãrit-o lately?

De ce nu am mai scris lately :

Fiindcã nu am avut timp ;
Fiindcã Vecinul de sus are un umor sarcastic ;
Fiindcã Vecinul de sus e sado-masochist şi ii place sã fie injurat şi bãtut ;
Fiindcã , când vine vorba de sentimente, chiar şi cei mai mari eroi (genii, masterminds şi ingineri) pot fi nişte idioţi ;
Fiindcã sincer nu am vrut ;
Fiindcã , de ce sã ne câcãm pe noi, nimãnui nu ii pasã (şi nu, nu ai argumente destul de solide sã-mi argumentezi contrariul) ;
Fiindcã mi s-a tãiat un cauciuc la o roatã intr-o groapã. Am 2 cauciucuri noi şi 2 cauciucuri vechi pe maşinã. Ghici care din ele s-a tãiat?
Fiindcã mâine iau salariu şi mâine il voi cheltui in proporţie de 95% ;
Fiindcã nu sunt destul de citit astfel incât sã fiu impulsionat sã scriu. Sau comentat ;
Fiindcã am vrut sã fac mai multe lucruri in colaborare şi eu nu pot face totul singur fiindcã celorlalţi nu le pasã ;
Fiindcã toatã sãptãmâna trecutã m-am trezit la 4 AM şi am ajuns acasã la 6 PM. Sau 9 PM ;
Fiindcã acelui cineva ce va citi ce am scris eu aici nu ii va pãsa şi nici nu e obligat sã-i pese ;
Fiindcã iubesc ploaia ;
Fiindcã am rezervorul plin şi imi place sã conduc ;
Fiindcã am inceput sã mã plictisesc prea repede şi nu ştiu de ce. Aş vrea sã pot gândi cum o fãceam când eram copchil, cã niciodatã nu mã plictiseam ;
Fiindcã am fost drãguţ cu prea multã lume şi uneori am fost luat drept fraier. Dar aşa sunt eu ;
Fiindcã nu am mai citit ceva interesant pe un blog de ceva timp. Cu mici excepţii, majoritatea sunt lucruri banale. Intâlnite la orişice pas. Gen, işi pune una intrebarea : “De ce trebuie sã existe manelişti?”. Si ii rãspund 10 oameni care toţi spun acelaşi lucru de 10 ori, 10 comentarii total insipide la un articol total anost. E mai greu sã iţi forţezi capul sã scrii ceva amuzant şi inteligent decât sã scrii ştiri preluate din alte pãrţi sau articole care sã fie pur şi simplu aruncate pe blog. Believe me.

Finalmente, o leapşã de la Myriam, romantica incurabilã :
Care ar fi cele 5 lucruri esenţiale care le-aş face dacã aş şti cã aş muri in 3 zile? (ţii minte ce am scris mai sus? Asta mi se pare o leapşã de genul).
1. In primul rând mi-aş impãca familia, prietenii, rudele şi cei ce comenteazã aici. Ca sã mã scoatã repede din blogroll şi sã bage altul mai vânjos.
2. Mi-aş cumpãra un pistol. Sau aş fura unul de la un poliţist care “işi face datoria”. M-aş duce direct la serviciu şi l-aş impuşca pe cumnatul patronului. Si prin asta, aş face mulţi oameni fericiţi.
3. M-aş duce la curve de lux. Moco.
4. Aş da de bãut la toatã lumea. Moco.
5. Aş vâna unul din ãsta cu maşina bengoasã, gen Lamborghini sau Maserati, i-aş fute una dupã cap şi i-aş lua maşina in test-drive. Apoi aş izbi-o de un copac şi dacã supravieţuiesc, aş mai face şi alte chestii. Da’ eu n-aş sta sã aştept sã mor 3 zile.