1. Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii spui:
„Sunt foarte buna la pat”. Asta e MARKETING.

2. Vezi un tip superb la o petrecere. Una din prietenele tale se duce la el si,
aratand spre tine, ii spune: „Este foarte buna la pat”. Asta e ADVERTISING.

3. Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii ceri numarul de telefon.
A doua zi il suni si ii spui: „Sunt foarte buna la pat”. Asta e TELEMARKETING.

4. Vezi un tip superb la o petrecere. Te ridici si iti aranjezi rochia.
Te indrepti spre el si ii torni o bautura. Spui: „Imi dai voie?”
si te apleci usor sa-I indrepti cravata, lipindu-ti pieptul de bratul sau.
Apoi il privesti dulce si spui: „Apropo, sunt foarte buna la pat”. Asta e PUBLIC RELATIONS.

5. Vezi un tip superb la o petrecere. Se ridica, vine la tine si iti spune:
„Am auzit ca esti foarte buna la pat”. Asta e BRAND RECOGNITION.

6. Vezi un tip superb la o petrecere. Il convingi sa mearga acasa cu
una dintre cele mai bune prietene ale tale. Asta e SALES REPRESENTATIVE.

7. Tipa nu se descurca singura, si te suna sa mergi si tu la el acasa.
Asta este TECHNICAL SUPPORT.

8. Te indrepti spre o petrecere unde stii ca vor fi niste tipi superbi.
Totusi, gandul ca in casele pe langa care treci sunt o multime de alti
tipi superbi pe care ai vrea sa-i cunosti te innebuneste, asa ca te urci
pe cel mai apropiat acoperis si strigi: „Sunt foarte buna la pat”. Asta e SPAM.

Idee!

Februarie 15, 2010

Aproape ca uitasem de gagiu’ asta.
Deci, gasca vesela, trebe neaparat sa facem si noi asa ceva. Fac eu rost de autocar, voi doar sa aveti costume.
Acu’ ne mai trebuie un magazin de deflorat :>.

It’s a fucking party !!!!!!!!!!

Pur

Februarie 1, 2010

Pe modul „lucruri de facut azi : 1. Trezirea 2. Supravietuieste 3. Meri inapoi in pat” sa incercam sa punem putin imaginatia in functiune, fiindca deja simt ca incep sa i se impaienjeneasca rotitele si sa se caleze motorul. E vorba de lucruri ce ma distreaza momentan si nu-ti solicita prea mult gandirea, cat miscarea fizica. Sigur, in orice miscare fizica poti implica si gandirea, dar what the fuck is the use daca o duci bine si asa. Lenea, mama tuturor ranitilor. Asa ca dezbraca-te, vreau sa iti vorbesc.

Bolind, pe patul de moarte, cu fruntea asudata dadu ultimele sfaturi fiului sau; era obosit, prea obosit chiar si sa vorbeasca, dar simtea ca vorbele sale erau cel mai important adevar acum, caci tot ce faci in viata asta se rezuma la cateva cuvinte cheie ce speri sa fie retinute de cel caruia i le impartasesti. (n.b. daca-ti amintesti ce gandeai aseara sa scrii candva, ca acum vaz’ ca ma pandeste lapsusu’ mai ceva ca un pedofil gradinitele).
Era ultimul pur, caci nu mai existau altii de o intreaga generatie, iar asta ii manca inima pe dinauntru, gandul de a nu sti ce va urma parca il tinea din eliberarea mortii. De fiecare data cand il vizita se zbatea si urla „NU!” stiind totusi in sinea lui ca e doar un nu temporar si nu mai poate fi indelungit pentru mult timp. In vremea lui nu existau grijile de acum si nici diviziunile de acum, aveau alte griji, poate nu asa mari. Cel putin aveau siguranta ca isi vor putea creste copiii. Sau asa credeau, asa le-a fost insuflat, indoctrinat si li se parea natural. Cine ar fi crezut ca vor fi separati, rupti unul de celalalt prin propriile lor dorinte materializate in forma fizica, devenind astfel dezgustatori unii pentru ceilalti?
Prea mult timp. Prea mult timp a trecut de atunci, iar acum timpul se pare ca este singurul lucru de care are nevoie si nu-l poate avea. In van incercarile de reconciliere. In van umilinta singurului pur de a aduce linistea. Lumea era clar divizata in ei si ei. Ca matasea si metalul se asemanau. De acolo si numele. Dorise altceva progeniturilor sale. Dar stiindu-si propriile puteri si dorinte, din ce in ce mai tare il ingreuna gandul. Cu asemenea conducatori, nu va exista niciodata linistea ce potolea inainte orice suflet intinat. Si-ar fi dorit atunci sa nu se fi nascut deloc. Sa nu fi avut acei parinti, ci oricare altii de natura mai slaba. Sa nu fi trecut prin experientele ce l-au facut asa cum este acum, fiindca trasaturile sale cele mai metalice erau intr-unul, iar cele matasoase in celalalt si ar fi dorit in momente de acest gen sa-si fi bagat un cutit drept in piept acum mult timp in urma. Consolarea inutila ii veni atunci in minte…daca nu erau ei, ar fi fost altii. Inutil, nu-i indeajuns, gandul asta e la fel de irosit ca si gandul la gand.
Nu e timp, am pierdut atata timp pe inutilitati materiale si prostii de rutina, refuzat atatia oameni buni, iertat atatia oameni rai, facut bine si rau, cu scopul de a…de a ce? Orice ai face nu-ti poti cumpara timpul si am atatea de spus, atatea de spus…atatea de facut, atatia de iertat, atatea regrete, dar sa ma odihnesc acum, trebuie sa ma odihnesc. E si maine o zi in care pot muri.

Being authentic

Ianuarie 29, 2010


Forzzzzzzzzzzzzaaaaaa (ne-microbistic!)

Waiting…

Ianuarie 23, 2010

…inca o seara de pomina. =).
Mersi Optick pentru piesele lu’ Grasu XXL. Tre’ sa vorbim cu KTona sa ne mai faca rost de altele la fel de faine =).
Hai, cu dedicatie :

Exista oameni

Ianuarie 22, 2010

Exista oameni care nu sunt deloc folositori locului de munca la care servesc, dar au o bunatate ascendenta pe care nu o poti ignora oricat de impasibil ai fi.
Exista oameni care nu iti spun nimic, dar prin ceea ce fac te surprind si eventual, imbogatesc.
Exista oameni care iti spun o vorba buna si te schimba cu totul.
Exista oameni care vor sa faca ceva pentru omenire astfel incat sa fie amintiti pentru o indelunga perioada de timp. Mi se pare unul din cele mai egoiste ganduri. Ia-o logic. Nici macar nu stii cine a inventat procesorul, tranzistorul sau condensatorul care te ajuta sa citesti acum ce e aici.
Exista oameni care au impresia ca ajuta pe altii cand de fapt se evita pe sine insusi prin asta.
Exista oameni care ajuta alti oameni fara a cere nimic in schimb. Evident, nu este adevarat dar cine ar recunoaste?
Exista oameni care ajuta cu ce pot tot ceea ce este imprejur. Si se lauda cu munca lor din anonimat.
Exista oameni ce vor fi ambitionati de chestii mici si vor obtine alte chestii mici.
Exista oameni care se ascund de trecut fiindca le afecteaza gandirea.
Exista oameni ce reneaga sentimentul de a iubi si existenta acestuia.
Exista oameni ce simt chiar acum iubirea prin felul lor.
Exista oameni ce vor cu ardoare sa iasa in evidenta prin ceea ce spun sau fac cu scopul de a fi remarcati si mai apoi…. ?
Exista oameni care nu pot intelege faptul ca fiecare gandeste si simte altfel. Ca fiecare are propriile lui valori morale si spirituale dupa care isi conduce viata.
Exista oameni care se cred mai buni decat majoritatea si se lauda cu asta.
Exista oameni bogati si oameni saraci.
Exista oameni care se cred inteligenti, originali, speciali, geniali, prosti, retarzi, frumosi, oligofreni, buni si sinceri.

Eu nu sunt niciunul din acesti oameni. Eu sunt un om caruia ii place melodia asta, in momentul de fata.

I look like a spaghetti, eh?

Ianuarie 18, 2010

Just imagine yourself dancing to it :

Asara…of,of,asara….

Ileana, crocodiţa porno

Ianuarie 14, 2010


Face-o gargarã….

Introspecție…

Ianuarie 14, 2010

Bazându-mă pe evenimentele din ultima vreme, pregătisem un post,
Destul de laborios, lung și anevoios pentru ochii unora, dar l-am șters. Fără vreo rea intenție sau direcție!
Pentru amatorii de comment-uri stupide și la repezeală un sfat: DON’T!

Nu refulez nimic, despre nimic. Nu are nici o treabă cu starea mea civilă/socială și actuală.
V-am păcălit.🙂 Dacă citești acest post … să știi că îmi plac femeile frumoase, deștepte și care știu când să tacă, nu să vorbească.😉 Și nici nu dau curs provocărilor fulger și la înghesuială…tot timpul.

Concluzii:

1. Cele mai trainice cupluri și proaste, sunt întotdeauna cele formate din femei proaste și bărbați de succes sau femei de succes și bărbați care nu le merită, bădărani;

2. Femeile sunt cele mai conștiente de asocierea de la pct-ul 1. și totuși acceptă întru Slava Cerului și-a pântecelor blagoslovite și fertilizate timpuriu; majoritatea trăiesc cu falsa impresie că dacă nu o fac „acum”, le apucă menopauza încercând cu un dildo sau poate vitro;

3. Bărbații nu știu nici ei să își aleagă femeile și se mulțumesc cu orice gaură care spune „TE IUBESC” mai des decât sugacii de țâță.

4. Niciodată să nu crezi într-o femeie care-ți vrea binele; întotdeauna va dori să îi întorci favorul înzecit;

4′. Niciodată să nu crezi într-un bărbat care spune că nu o să doară sau „Să moară mama/măsa!”;

5. Nu critica și nu scoate ochii dacă știi că tu nu suporți același tratament și fără scuze jalnice;

6. Citește de la capăt până înțelegi.

Eu? Decât să mă leg la cap fără să mă doară, mai bine mai cumpăr unul de schimb.

Puppetsonastring, cred, se mira cu ceva timp în urmă că Învățătorul simte.🙂
Am simțit dintotdeauna, dar vreau și îmi place să fiu rece cu cine merită și când sunt atacat pe nedrept, fără să fiu înțeles.
Mă deschid și accept orice, pentru și de la cine trebuie și înainte să mi se „bage pumnul în gură” aș prefera să fiu ascultat și citit până la capăt.
Atât rândurile și implicit frazele, dar și printre ele.

P.S.: Am zis hai cu toții jos chiloții, că vine Iepurașul și …Iepuroiul meu! Obraznicilor.🙂

Nebuneala?

Ianuarie 11, 2010

Existã un rau de ganduri ce trece intotdeauna prin mintea cuiva şi bineinţeles cã aşa este şi in cazul meu. Acum problema este tu ca şi persoanã ce reuşeşti sã pescuieşti din el ca sã te hrãneascã in continuare. Din astã cauzã unii oameni sunt intreţinuţi iar alţii muritori de foame. O ţigarã te va ajuta intotdeauna sã gandeşti, probabil din cauza asta şi fumez aşa excesiv. Cãutand astfel subiecte nu ai sã le regãseşti niciodatã, pur şi simplu iţi vin in minte intr-un mod natural şi neimprovizat. Atunci iţi dai seama de felul cum expune cineva o idee. In mod normal, citesc mult intr-o zi şi da, citesc şi multe “articole” de pe multe bloguri , because I have that kind of time now. Ceea ce ma enerveazã intr-un mod tragic şi mã face sã imi blochez ideile este mediocritatea majorã fãţiş expusã in, sã zicem, 80% din ceea ce poţi citi. Per exemplu, ştiaţi cã roata se reinventeazã in fiecare zi de cateva milioane de ori? Sau o femeiuşcã de altfel de treabã ea aşa in general se intreabã ce e dragostea şi culmea, chiar aşteaptã aceleaşi rãspunsuri obosite de la aceiaşi cititori care la randul lor au pus intrebarea asta pe blogul lor şi acum chipurile au adunat niscai experienţã in domeniul articolului « ce este iubirea ? » , prin urmare comentariul lor va conţine pe langã un rãspuns exagerat şi ceva de genul « eu ştiu, fiindcã am tras multe concluzii din articolul meu la care au rãspuns X oameni care la randul lor au scris pe blogul lor despre asta şi au pãreri la fel de experimentate, deci poţi spune chiar ca rãspunsul meu de 3 randuri este atat de bine inchegat incat nici o enciclopedie creatã de specia umanã panã in prezent nu deţine atata esenţã. ». Fuck off. Dragostea e ceea ce simţi. Stop.
De fapt şi de drept, stand acum şi analizand ceea ce tocmai am scris, realizez cã intr-o situaţie de zi cu zi nici nu m-aş chinui sã dau un astfel de rãspuns cuiva care este atat de idiot incat sã punã intrebarea asta pe blog. E un fel de gandire puţin deviat, modul meu de gandire, in sensul cã dacã ştiu ca nu se meritã rãspunsul, ofer tãcerea. E mai plãcutã şi interlocutorul poate trage ce concluzii doreşte. Bineinţeles, in funcţie de asta decid şi eu caracterul lui, dar asta rãmane intre noi. Schema asta o aplic in majoritatea locurilor unde trebuie sã socializez cu persoane ce nu le cunosc şi din pãcate trebuie sã le suport pentru o anumitã perioadã de timp (şi nu numai). Se intamplã foarte rar sã mã inşel fiindcã de ce sã facem pe neştiutorii, toţi am cunoscut o mulţime de oameni şi de acum incepi sã iţi dai seama de ce şi cum funcţioneazã socializarea. Am fãcut şi experiment, pe vechiul meu blog, yes I did. Ii spuneam cuiva ceva, ea nu şi nu cã ştie cu cine are de-a face şi nu se poate sã fie altfel decat cum ii ştie ea. But hey, wasn’t that fun ? Sã fii persiflat pe blog de cineva cu care nu am dorit sã am de-a face, prin urmare in afarã de salutul omniprezent şi douã vorbe schimbate nu ştiam nimic unul despre celãlalt aşa cã am descoperit impreunã cã, citez pe Optick : “viaţa la oraş e destul de complicatã pentru unii oameni”. Qed.
Sunt intr-un stadiu de asemenea detaşare, incat am ajuns sã cred cã visez incontinuu şi abia aştept sã mã trezesc odatã şi sã vãd ceva frumos aşa cum nu am vãzut demult. In acelaşi timp sunt declarat nebun de diferiţi oameni cu care am de-a face (şi spunand asta e clar cã mã refer la cei care chiar conteazã ceea ce zic pentru mine) şi nu ştiu ce sã le rãspund. Adicã…nebun in sensul ãla bun sau in sensul ãla rãu? Cel mai tare m-a pus pe ganduri cea mai finutsã fatã pe care o cunosc, care mi-a zis cã in amandouã. Mã sperii foarte rar de felul meu şi de ceea ce se intamplã in jurul meu şi mie, dar sãptãmana trecutã, mai ales spre final, chiar a reuşit sã mã sperie intr-un mod care il credeam imposibil.
Dar cu toate astea, vreau sã-mi spuneţi şi mie…cum e faza cu nebuneala…ca sã ştiu şi eu şi sã mã pot speria iarãşi, cã e un sentiment plãcut uneori. Mãcar ca ãla de sãptãmana trecutã sã fie şi eu-s mulţumit.
Apropos, ţin sã vã spun cã m-am distrat la fel de bine sambãtã cu tot cu nebuneala mea : ).
Pe modul chill as meticulously previously mentioned before and probably after, vã invit la o siestã cu mister Ian Pooley şi vã mulţumesc pentru faptul cã aţi mai citit un articol mediocru pe ziua de azi.

PS : La multi ani Miki?!